În care suflet astăzi mai pătrunzi
Iubire, ce-nflorești ca un crin
Și-n care dintre neguri te ascunzi
Să mistuești în flăcări alt destin?
Mă tot săruți cu buzele-ți de sânge
Prin toate crăpăturile din gând,
În palma ta trecutul încă plânge
Vechi amintiri spre mine fluturând.

Trec păsări printre gene-n prag de seară,
Furtuni dezlănțuite mă ucid,
Eternități spre stelele din ceară
Ferestrele plouate și le-nchid.
Și nu mai pot să intru-n necurpins
Revendicând vre-un drept la depărtare,
Mă bucur că sunt astăzi iar învins
De-această prea firească întâmplare.

Tu vrei să fim de-a pururi împreună
Și-n drumul către cimitir,
Iubire, ce-nflorești și-mi ești stăpână
Peste răceala scumpă de safir.
Mă fură dintre semeni și m-ascunde
Și-n mucegaiul vieții de apoi,
Unde lumina ta va mai pătrunde
Să lase o cărare între noi.