deschid ochii și se întunecă mai tare
semenii mă fixează ca pe un falsificator de bani
sau numai zidurile își rânjesc tencuiala
unei ipocrizii cu gust de moloz

cum ai putea să te înalți când deasupra este beciul
un buncăr fără de care ai fi murit
o iarnă nucleară te năruie te falimentează
oricât te-ai prostitua soluții nu sunt

am un singur ideal: să fumez marea
cu voluptatea unui ocnaș trăgând în piept o mahoarcă
apoi să scuip pe orice hârtie
cu urmă de tuș sau antet

și sarea să povestească viitorului ipotetic
despre sufletul nostru vândut