Cea mai afabilă ființă,
Azi a pătruns în gândul meu
Și pun în ea așa credință,
Cum n-am avut în Dumnezeu.

E cea mai albă între îngeri,
Cea mai strălucitoare stea
Și dacă astăzi mă inundă,
Ea niciodat’ nu va pleca.

Cea mai fidelă fantezie,
Ce nu se schimbă niciodată,
E toamna mea cea mai târzie,
E pacea mea cea abnegată.

E unica, ce nu înșeală
Și care-o dată ce-a venit,
Nu lasă urme de-ndoială
Și-ți stă alături infinit.