Tot trecutul se ascunde în umbra ochilor mei,
Din ei curge umbra ta de toamnă.
Pe veci vor ploua, chiar și în somn,
Deși doar în somn mai traiesc și te văd,
Vis în care am trăit.De ce nu încetezi?
Zadarnic îmi pierd plânsul în vântul mort,
Cu glasul căruia îmi jurai odată iubire.
Mi-e trist oceanul, căci n-ai înteles
Plânsul său profound și mohorât.
Fântânile mele sunt întunecate –n venin
Și păstrează furtunile uitate de tine,
Când steaua ta n-a mai spus nimic.