Bătrânicios înainte de vreme
îmi oploșesc rănile putrede cu bandaje
din care a pierit de mult mirosul de spirt.
Albatroși
cu penele mânjite de petrol
se năpustesc hulpavi asupra stârvului meu
care nu se vindecă,
dar refuză aprig să moară. Încă nu strig;
toți ceilalți tac
și suntem împreună în locul acesta.
Femeile trec printre noi purtând
îngăduința ta distilată
în fiole,
fiecare cu rânduiala ei. Mai întâi
câteva grame pentru cel de la stânga mea,
a cărui durere e un drum surpat.
Apoi știu că vine rândul meu
și tot așa mai departe,
de două ori pe zi.
Unii te așteaptă să le deschizi
porțile spre lumină sau, dimpotrivă,
spre uitare. Eu aș vrea doar să îți pui
degetul în groapa căscată în dreptul
inimii.