Se-aude vântul foșnind printre nori
și ploia stă gata sa ude pământul.
Cioburi de lună privesc către noi,
Citindu-ne, parcă, privirea și gândul.

Sub stele “de tară” albastru-i mai cald,
Pădurea respiră prin frunze doar cântec.
In suflete dorul parcă-i mai alb,
Iar ploaia incepe-un șăgalnic descântec.