s-au înmulțit mormintele
de la atâta molimă
sângele scurs în apele munților
pulsează încă viață
o brazilor nu oftați
ascundeți-vă durerea
în frunțile voastre răstigniți-o
spre iertare
pentru nici o lacrimă nu mai e loc
puhoaie au umplut fântâni
din care se adapă morții
bocete prelungi fum de tămâie
urcă la stele
lumânări s-aprind
în liniștea mormântală
între răsăritul și apusul
marginilor ce-au mai rămas
vulturi planează în așteptare
pe armistițiul împăcării
dintre viață și moarte
flutură indiferente
pânza albă și neagră
resemnarea și-a pus sigiliu
cuvintele plâng
aici cuvântul uitare
nici să mai plângă nu poate



2 decembrie 2009