Pe tine nu te-am cunoscut de acum
doar o ramură am rupt din arborele timpului
și ai sosit
așa tânără cu anii înveliți peste șolduri și sâni.

Prea frumoasă erai
din veșnicie îmi părea că veneai
când mâinile mele se împresurau în piele de căprioară
peste stânci în după-amiezi când urcam
să înțeleg de ce norii apasă peste ocean.

Doar la tine pe buze se deschideau magnolii
în iglul incendiat al sărutului.
Doar la tine în ochi se iveau anotimpuri și îngeri
Peste văi înfrunzite și străbătute de inorogi.

Prea viață și fluviu erai
însetată gura mea îți sorbea sărutul
ca și cum pietrele s-au sfărâmat sub timp.

Aripă erai, pe semne vechi te însemnam
Să nu te uit niciodată.