Un schelet acum păzește
Locul mărului bătrân
Singur e, de ger troznește
Plin de lacrimi, el vestește
Iarna grea, ce azi pornește,
La un drum.

Toți ai lui, l-au dat uitării
Și-au plecat in depărtare,
El, simbolul întristării,
Cu căldura însângerării,
Își dorește un loc în ceruri,
Lângă soare.

Ramurile-s niște semne
Ce se îmbină într-un joc
Cu zăpada, ce se-așterne
Peste el, o să-l insemne
Pădurarul, bun de lemne,
Pentru foc.


{am aproape 50 de poezii, nu le pun pe toate aici.. din cate vad imi pierd drepturile de autor, dar dak tot citesc din ale voastre, vreau sa citi-ti si voi din ale mele)
(asta am scris-o azi{03.12.2009} intr-o ora de mers cu autobuzul spre casa... titlul este cel mai greu de gasit, sper ca l-am ales bine)