Lacrimile tale au nascut intentii de nemurire
peste praful inimilor scobite din drum...
am asmutit torente de secunde catre tine
sa te pot acoperi cu acel timp tampit
din care este facuta uitarea
...si buzele tale se miscau mecanic
soptindu-mi cu cizma pe grumaz
ca sufletul tau e ingropat adanc in scuipat
si nu mai vrea sa iasa curand...

ce rost sa iti cant presupusa iubire?
cand mesteci termitele iubirii
ce rost sa te caut printre vreascuri
cand ma scuipi in gura cu placere si ranjet suav?
ce rost sa te chem femeie, cand nu mai poti fi definita
si ai vrea sa culegi de jos pumnalul rosu al gandului ars
si sa imi tai beregata cu ritualic jind....

de fapt nu ti-a mai ramas decat cenusa
si mirajul pasarii de nisip
descurca-te cu ele printre meandrele fiintei noastre