agonia
espanol

v3
 

Agonia.Net | Reglas | Mission Contacto | Regístrate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Artículo Comunidades Concurso Ensayo Multimedia Personales Poemas Presa Prosa _QUOTE Guión Especial

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textos del mismo autor


Traducciones de este texto
0

 Los comentarios de los miembros


print e-mail
Visualizaciones: 4118 .



Podul către copilărie
poemas [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
por [Mihart ]

2009-12-04  | [Este texto, tienes que leerlo en romana]    | 



Tata era înalt, pe atunci
voinic,
copiii îl respectau
și-l strigau Înălțimea sa.
Mama era mama,
nimeni nu era ca ea.
Colțul de pâine din mâinile ei
avea gustul copilăriei,
era cel mai frumos dar pentru
tovarășii mei de joacă,
alături- cana cu apă rece
în zilele de vară toride.

Erau timpuri în care gropile
serveau drept port pentru bărcuțe de polistiren
și nimeni nu se întreba de ce erau acolo
în zile ploioase de mai-
pentru noi erau un dar de la dumnezeul ploii
și navigam prin lecția de creativitate.

Aveam pe atunci o traversă de-a lungul sufrageriei-
nu mi-a plăcut niciodată
era utilă la cursa broscuțelor de hârtie
concuram împreună cu sora mea
cine ajunge prima la linia de sosire-
de regulă câștigam.

Capacele de bere azi fără importanță
copil fiind le îndreptam cu ciocanul
ceasuri întregi.
Le câștigam apoi premiu
în concursurile organizate în parcare
și ne numeam colecționari.

Nu știu când,
într-o zi
mama n-a mai venit de la servici cu colțul de pâine
nici camarazii la ușa mea cerând apă.
Pe tata l-au deșirat anii și
din enigmă pentru mine
a devenit tata-în anii grelei suferințe.
Azi mai mult ca oricând
am pierdut șirul evenimentelor
numite copilărie.

Când trec al casei prag
ating obiecte care mi-amintesc de tata,
de mine.
Lucrurile mă evită
sau poate înstrăinarea a rupt podul
între copilul de ieri și
femeia de azi.

Uneori construiesc zile în șir,
alteori tai legăturile fără preaviz,
de cele mai multe ori
stau pe mijlocul podului
și nu mă pot decide
dacă să merg mai departe
sau să rămân.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La casa de la literatura poezii
poezii
poezii  Busca  Agonia.Net  

La reproducción de cualquier texto que pertenece al portal sin nuestro permiso està estrictamente prohibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Política de publicación et confidencialidad

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!