Timpul descompune în atomi
ființele noastre.
Dintr-o materie
semi-solidă, semi-lichidă,
ce personalizează spațiul
prin miros și amprente,
sîntem mutilați în particule inerte.
Ne comasăm fără prea multă cicăleală
în miimea procentuală
a compoziției aerului

… da, cei ce în trecut am inspirat
ajungem a fi inspirați –
nimic straniu în irevocabilul curs
de a evolua
din consumatori în produs.

E doar puțin trist
că aerul
nu are nici miros, nici gust
și nici amprente nu lasă.
E doar puțin trist
că nu sesizăm
praful cîtor regi, cerșetori și artiști
zi de zi inspirăm;
totuși e trist…