Trăim uneori clipe bizare
În viața pe care
O avem și ne este dată
Odată și nerepetată
Aidoma așchiei de lemn
Ce e desprinsă
Din strânsoarea truchiului în care-i cuprinsă
Lăsând în urma ei un semn
Ca și o rană dată de un blestem,
Pentru a fi liberă
Dar, lama de fier,
Când o izbește, parcă ar cădea din cer
Ascunzând în ea un mister
Pe care nu-l spune
Că libertatea uneori, e cu al ei preț și fără de nume
La fel cum, soarele care apune
E și sfârșit, dar și-nceput de lume.

11 iunie 2009