O să merg pe jos
o jumătate de oră
cu marea în față și cu o vacă liniștită în urmă –
sculptură cu uger
ocrotitoarea marinarilor

Prea mult albastru,
vântul aduce un fel de
materie albastră și antimaterie albastră,
mă tem să nu devin și eu albastră pe dinăuntru
căci pe dinafară sunt mereu răcoroasă

Nu mă pot rătăci dacă mă țin de râul Venta,
apele lui dulci se vor revarsă în cele sărate ale Balticii,
vântul îmi astupă urechile mă plesnește pe față,
sângele circulă încet
prin carnea obrajilor

Prea puternic vântul prea departe marea,
la jumătate de cale ma întorc înapoi
cu soarele în față și cu o navă uriașă în spate,
mugetul sirenei intră prin ferestrele
caselor de lemn

Am s-o iau pe iela aceea
unde într-o vitrină stă în două picioare o văcuță cu binoclu,
o jumatate de oră de mers pe jos până la mare,
iela înseamnă stradă Venta înseamnă vânt,
trei ore cu autocarul și trei ore cu avionul
până la sudul sălbatic până la casa mea de lut.