aridul logicii se înmulțește
cu verde fosforescent...
oile gândului sunt hipnotizate
de lumi invizibile, înnorate...
par un cerc de dor, o verighetă
pierdută pe câmpul adâncit
în tăcere, visând oferta
cu decorații de dragoste...
aerul din metrou mă răsfoiește,
căutându-mi zâmbetul roșu...
nins pe vocea ta, care mă anunța
ora exactă... și strig: te iubesc!
claxonez la poarta unei reclame!
și mi se răspunde: I'm lovin'it!
și frunzele tremură stelele rămase
prin Piața Romană...

10 decembrie 2009, 11:08
București