FulguleÈ› nimic n-a zis,
Dar e trist ca vai de el,
Mama Iarnă l-a trimis
Iar la joacă singurel.


Ar fi vrut să stea acasă,
S-o încurce,-ori s-o ajute,
Dar ea, mama, nu îl lasă
Și îi spune mereu : Du-te!


Munca ta… acum e joaca,
Rostul tău… acum e zborul!
Și spre alte zări, săraca,
Își împinge, mut, odorul…


El nu spune: De ce, mamă?
Îi e fiu și o ascultă,
Dar, de mic, are o teamă:
Joaca… e atât de multă!