Luna crește pe cerul străin
umbrele morții mă pasc alintate
în universul alb
abia tresar un zgomot de fulg,
haite de lupi aleargă flămânde
urmele pașilor sunt încă vizibile,
străbat cărările ninse cu zâmbetul tau
fluturi albi mă strigă și merg
neîncetat prin viscolul dur
acasă vreau să ajung,
cerne iarna până la genunchi
brazii cristale de lumină
mi-ating obraji înghețați
suflă căldură peste mine,
îngrijorată cu fața-n fular
gândesc la ziua de mâine
când gerul a venit atât de târziu
lumea pare înghețată pe vecie,
cărarea se desface
coșuri de fum se arată,
de fericire cu viscolul mă întrec
dar nu mai știu unde să merg.