Visul demolării unui mit, a unei legende vii

Trei lichele de condei poartă de un an
Un război urât de tot, fără noimă, plan.
Trei lichele foarte mari, trei antitalente
Vor să dea un mit pe jos, chiar eminamente.

Trei lichele dau cu pixul , vor lumea-n două,
Una s-a ușchit din mers și-au rămas doar două.
Două s-au certat pe os, unu-a tras cu tunul,
Celălat l-a dat la-ntors și-a rămas doar unul.

Unul a rămas pe drum fără apărare
E trișat de cel bătrân, este o eroare?
Trei lichele de condei, trei antitalente
Au pierdut acest război, chiar eminamente.

În acest urât război au făcut sevraj
Iar acuma ies din el, ies din peisaj,
Astăzi cred și-aș vrea să sper:
Unul a rămas șomer.

Notă.
Dacă am ieși puțin din rigoarea literară,
ultimul rând ar putea suna așa:
Unul a rămas acum, a rămas șomer.
(Paradoxul rigorilor strică uneori spiritul)
*Cele trei lichele sunt camarazi de strofe
de-ai mei de altădată, care și-au pierdut
demnitatea.