Umblat-am prin păduri ca o jivină
dar nu erai.
Unde Te-ascunzi, în mine sau în altul?
De dorul Tău mi-e inima prea plină
și Te ghicesc cu lacrima din gene;
nu pot să trec de lume, înaltul
prag pe care L-ai zidit dintru-nceput.
Mă ia la Tine, Doamne, și m-așterne
preș la intrare, sfântul picior să Þi-l sărut.