Noaptea-ncetișor se lasă
Ca o perdea peste lume,
Luna sus stă maiestoasă
Străjuind peste coline.

Eu privesc la ea cu dor
Și încerc ca să-i vorbesc,
Să-i spun cât o ador;
Să-i spun cât o-ndrăgesc.

Dară ea cu chipu-i rece
Își urmează drumu-i sfânt
Și înspre apus se duce...
Eu rămân la cer privind...