Din văzduh, zăpada cerne,
Înserarea se așterne.
Moșul a pornit spre sat,
De cadouri încărcat.

A oprit în dumbrăvioară
Și-a luat din sănioară
Daruri pentru puii care,
I-au trimis, din timp, scrisoare.

Din desaga mare, scoate
Acadele aromate,
De frăguțe și de mure,
Pentru urșii din pădure.

După care –țup, țup, țup-
Puișorilor de lup
Le oferă-n dar, acuș,
Iezișori haioși de pluș.

Veverițelor drăguțe,
Acrobate pe crenguțe,
Le dă daruri mult visate:
Nuci și-alune glazurate.

Trece și pe la vulpițe,
Chiar de sunt mai ștrengărițe,
Și le dă, ca altădată,
Cocoșei de ciocolată.

Terminând cu puișorii,
Ca să nu-l apuce zorii,
Se grăbește către sat,
Unde este așteptat.