În întuneric mă zbat
Când totul se transformă-n cenușă,
Ca de lanțuri să scap
Să vin, să bat, la tine-n ușă.
Timpul trece, lumea-mbatraneste,
Dar sufletul cu greu putrezește.
Eu, sincer, cred că m-ai uitat...
La fereastră m-am așezat întristat,
Citind în stele, în amintiri să sap.
Tot ce-a fost frumos, în urmă ai lăsat...
Spini, petale, parfum, culoare,
Toate la un loc făceau o floare.
Un trandafir cu petalele-n flăcări,
Ai cărui spini îți stau și-acum în păr,
Iar petalele plutind și azi pe nori,
Îmi dădeau cândva puterea,
Trupul să ți-l spăl.