Ti-s lacrimile tinute sub lacat aurit
Nicicand nu vei lasa un muritor sa vada
ca si tu poti plange de mult prea mult iubit
nu ai sa lasi nicicand o lacrima sa cada.
Si sufletul te-ndeamna, insangerat,pierdut
sa te lasi infrant, esti mult prea obosit.
Dar renuntarea-i grea si taci, umplandu-ti timpul
cu amagiri desarte ce-ti incalzesc azi trupul.

Vreau sa te vad plangand, pe fruntea-ti aplecata
sa te sarut razand,
sa uit c-am fost plecata
Sa te aud soptindu-mi - e al meu vis ceresc:
Sa stii, nu te-am uitat...
As vrea din nou sa te iubesc!