Fulguleț, din când în când,
Se ascunde printre ramuri…
Noaptea-l prinde lăcrimând,
Privind florile din geamuri.

Privind stelele pe calea
Ce o țin de mii de ani,
Privind, albă, toată valea
Și copiii-i năzdrăvani.

Fulguleț, ca orișicare
Fulg de nea când se pitește,
Nu știi bine cum dispare,
Nici de unde se ivește.

Dar el spune: “-Am fost departe,
Unde și pământ și cer
Sunt o pagină de carte,
...Una... plină de mister…”