(culoare.
cald pierdută între blocuri, în aroma
mâncării. fata visată de eroi,
în grădinile școlii, printre straturi
păzite de oamenii văii –)


zvâcnirea; atâta așteptare
picurată în gâtul celor îngrijorați
de prea multe schimbări, arare
poteci, – undeva, peste munții plouați;


mai bine. râpa, îngălbenită-n salcâmi,
nu flutură,– vara o-mpinge în jos.
galbenă-n straturi, rădăcina se-nclină:
se desprinde-n tăcere pământul de os.
(și strălucirea, de propria-i vină!)