Și cîinii lătrară iar
toată noaptea
valea răsunînd
de strident încăpățînata lor
universal monotonă dușmănie

N-are rost să mă prefac că n-aud
lătratul îmi despică somnul
de cap și urechi,
omule!

Am încercat să urmez sfatul
lui Rabbi Nachman din Wroczlaw:
De nu vei putea dormi
Adună gîndul Judecății de Apoi
în minte-ți

dar n-a ajutat deloc
Așa că pentru a mă-nspăimînta alene
am chemat în ajutor
Cartea Tibetană a Morților

și mi-am imaginat sufletul
hoinărind prin Bardo
asaltat, devastat de matrici fără numar
Care m-au înspăimîntat de moarte
și au alungat somnul
în depărtări de nepătruns

Născut din nou! Trebuind
să supraviețuiești încă o dată
violurilor, răpirilor, luărilor de ostatici, terorii
sidei, drogurilor
aiatolahilor, dogmaticilor,
micilor dictatori sîngeroși
mereu neliniștiți, purtîndu-și insomniile și
imaginînd neobosit planuri fără greșeală
a Fericirii Pure și Perfecte

Decadența Apusului
( - Spengler și Toynbee zîmbind condescendent
și dînd aprobativ din capete cunoscătoare - )
devenind sclavul
Estului roșu, Estului apropiat
Estului îndepărtat și Sudului negru
acel Pămînt al Nimănui în haos
Tortură, rînjete psihiatrice
( Nu i-ați auzit rîzînd!)
Prostie,
Doar doza diferă
Dați-le-o!
Și ei iți oferă o linguriță de rahat
tu o dai la o parte și ceri un polonic
zelul tău implementează ordine
brutale și inepuizabile
pare să-ți placă, consideri că e de datoria ta,
dacă nu chiar sacră de-a dreptul.
Cei terorizați devenind mai răi decât teroriștii
( o, cu mult mai răi )
Nu, destul.
Bine ați venit, domnule Brink
Și dacă-i adevărat va trebui să ne întoarcem
iar și iar în mocirlă
în Bordelul ăsta nemaipomenit?
( luînd din ce în ce mai mult forma
supralicitatului Ev Mediu )

Și dintr-o dată mi-am adus aminte
dictonul lui Jules Renard
Francezul ăla deștept:
,,Somnul celor drepți? Ce-i drepți
n-ar trebui să doarmă deloc!”
Și asta mi-a redat calmul
brusc
și m-am cufundat în somn
adînc
ca un nou născut
al unui alt, mai blînd și mai prietenos, secol.


în românește de Dayana Ștețco

din cartea Primejdia mărturisirii, Convorbiri cu Ioan Pintea