De câte ori,nevastă,de noi mi-aduc aminte
Privirea ta de gheață mi-apare înainte
Pe fața-ți alburie grimasa se arată
Aproape-mi doar paharul ,pe el se pune pata.
Iar peste mii de grame de votcă gâlgâite
O „păsărică”-mi joacă în gându-mi mahmurit
Pe când a ei dorință la șliț ea mi s-a dus
Și-un stol de „păsărele” în minte mi s-au pus.
Arunc din a mea gură injurii-ți pătimașe
Nici bine nu mi-e acuma,nici rău nu-mi e...ea tace
Visându-se iubită din anii dinapoi.

....................................................................
Suntem tot mai pe ceartă aproape amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-mbat și delirez
Când tu te pierzi în ceața banalei bătrâneți.