Șpaga
(pamflet)

Nu mai este nicio șagă,
Când vorbim acum de șpagă,
Ea se-ntinde ca o plagă,
Și cuprinde o sferă-ntregă:
Școala, boala, afirmarea, promovarea,
Dreptatea, legalitatea,
Eu-l și ghișeul.

Și-acum scurt, concis,
Putem afirma deschis:
Cum se poate?,când e notorietate,
Ani și ani, elevii s-aducă bani.
Suma este fabuloasă,
Când la examene finale,
Se adună mlioane.
Unii afirmă sus și tare,
Că asta-i sponsorizare,
Dar, nimănui, nici că-i pasă,
Că probabil cei de-acasă,
Nu au ce pune pe masă.

Miza este și mai mare,
Pentru boala care doare,
Căci dintre temerile toate,
Unică-i frica de moarte.

Implicațiile cu șpaga,
ÃŽncep de la cei cu targa,
Și de-aici, la femeia de servici,
Asistente, laborante,
Și-ajunge subtil ușor,
La medicul de salon.

Știe că moare și ia banii,
Se întâmplă uneori,
Nu au încotro, sărmanii
Și devin binevoitori.

Cu toții știm, auzim,
Critici nu vrem ca să fim,
Fără a gândi că mâine,
De-om ajunge la spital,
Vom avea viață de câine
Și tratament anormal.

De n-ai luat o notă bună,
Sau, cererea ți-a fost respinsă,
N-ai ajuns încă pe lună,
Ușa puterii ți-e închisă,
Nu e un capăt de țară,
Față de boala intrusă,
Când omu-i gata să moară.

Iată, că acum din start,
Șpaga devine garant,
Iar spusele lui Hypocrat,
Un simplu deziderat.

De aceea nu mă mir, că între vii,
Rămân spusele lui Shakespeare:
A fi, sau a nu fi!