Ratacesc stinghera pe holul casei ranitilor
Si tu esti acolo,intins pe un pat
Te vad stand cu ochii inchisi
Si-ti vad trupul nemiscat si inima zavarcolindu-se

Iar langa tine sunt acei oameni cu masti
Cu toti imbracati in alb
De teama ca negrul va chema intunericul
De teama ca moartea se va scufunda in el

In camera e o scena de teatru
Dar tu nu stii scenariul
Si regizorul ti-l tipa in ureche
Si tu nu poti nesocoti scenariul

Si stiu ca scena se va sfarsi
Si stiu ca pentru tine e ultima
Dar nu gasesc nimic bun pentru un adio
Ma multumesc sa plang

Simt cum sufletul imi este amputat
Si numai ramane nimic acolo
E doar un spatiu urais,gol
Iar umbra ta rataceste in el

Si oamenii aceia inca mai spera
Ei se pricep de minune la asta
Dar eu stiu ca frunzele cad
Si stiu c-ai plecat dinainte sa-mi spuna