Simt trupul meu,încet cedeză
Și mintea iar halucinează,
Simt cum întraga-mi existență
Piere intr-o complezență.

Mă sting încet sub luna rece
Și simt pe umăr,raza-i cum trece.
Ne pierdem în neantul infinit,
Dar,poate eu de-acolo am venit.

Spun cuvinte fară sens,
Cuvinte cu un continut șters.
Absurditatea este parcă infinită,
Existența mea într-o uitare cumplită.

Uitarea insă este eternă,
Și marea o simplă tavernă
Cu simple clipe în uitare
Neâncălzite de raze solare.