Ridic fruntea,
Muscînd cu putere gîndirea păgîna,
Un imbold prezumtiv mi se-nchină
Ei sunt,solii - zbirii cu mîinile patetice
Îmi spun să las averea:
Părinții,casa și pămîntul.

Deci,aici doar suflă-n goluri vîntul?

M-au înnebunit străinii!

Să zdrobesc eu locul pîinii?
Să usuc în minte Nistrul?

Viața va fi falsă,un eșec flagrant...

Strîng la piept eu tricolorul,
Strig cerului....!