cum treceam prin caracal, s-a pus o ploaie
cu frișcă, venea din cer potopul și se zdrobea
de asfaltul cald, șoferul autocarului a întins mâinile
și țipa ca un apucat, duduile țipau la șofer
noi țipam la dudui și frișca se îngroșa

am intrat într-un zid gros, așa sunt zidurile la caracal
adica era ca în povestea aia cu dă doamne pe lume
o ploaie cu frișcă, zidul rău mă pișcă, scaunul m-a prins sub el
și nu se mai mișcă

n-a fost vorba de descarcerare
doar ceva borș pe nas, vânătăi și spaimă muierească
dar ploaia nu mai contenea, cineva a amintit
de ploaia cu broaște stârnită de petrache lupu
sfântul de la maglavit

am coborât să vedem minunea și ne-am bucurat
treceau cocorii oltenești și lansau câte-un găinaț
cât crocodilu’