Am aprins un ochi de-al tău la miezul nopții
în liniștea în care îmi coc desfătările.

Miroseam în părul tău o prelingere,
căzut cu vârful în jos
zâmbeam un joc deschis,
pe umăr bărbia aplecată.

Ritm astupat în multe rânduri,
respirație nouă și sfântă.

Stăteam cu genunchii în gură,
pieptul crăpat cât să intre o rază de lumină,
adormind încet
o constelație întreagă de gânduri.

Stingerea muzicii,
palmele goale
de-a v-ați ascunselea în beznă,
am stins un ochi de-al tău la miezul nopții.