în Kazahstan, un preot ortodox a filmat doi îngeri ridicîndu-se la cer și ducînd cu ei sufletul unui copil

în Kazahstan pămîntul poartă semne
și apa, și aerul,
semnele unei dureri răscolite;
acolo atomii s-au împrăștiat a distrugere,
ciuperci negre și ploi acide,
ochii orbiți ai copiilor nu aveau surîs,
ochii adulților au surîs de moarte,
nu se mai descompun sufletele pure,
ci se înalță la cer
pe aripi sclipitoare.
unde durerea atinge pămîntul se moare cu temere,
Dumnezeu Însuși îndreaptă greșelile oamenilor
cu remușcarea potopului.
acolo niciodată curcubeul nu a atins două maluri,
lumina niciodată nu s-a descompus văzului,
lumea e gri și imaginile neclare,
doar îngerii tremură, își întorc privirile
încurajînd sufletele să se înalțe alături.
a pus Dumnezeu rogojină în Kazahstan
pentru genunchi frînți, pentru coate bătătorite,
și o funie a slobozit pe care nu clopotele,
ci îngerii duc povara.