O ultimă sclipire și umbra stă să plece,
Rămâi tăcut și cu privirea mută,
Pe tâmple și în suflet, o adiere rece
Te înfioară ca lângă leș de ciută.

Un gând străin, că n-ai fi tu acela
Ce se-odihnește tandru în degete cu-o floare
Te-ndeamnă parcă să prinzi, năuc, nacela
Ce-i gata lângă tine, încă o zi să zboare.

Dar vei uita degrabă senzația aceea,
ȘI va rămâne calmă, în jurul tău la pândă
Până în ziua-n care, ea, darul tău, femeia
Va reuși o nouă și unică izbândă.