- gândind cu reverență la marele Maestru Brâncuși


A trecut anul ca un un bocet de harpă
la poarta sărutului tinere sibile se cunună
gena dragobetelui străbun nu e stearpă
la masa bucuriei maestrul nuntașii adună.

Petarde sus pe cer senin petarde feerice jos
clipe ce conferă strălucire la monumente colosale
zăpezi de onoare se cern pe curajul de a fi glorios
cu oameni de frig de foame amară sub legi abisale.

Înmulțesc admirații între munți cavaleri templieri
cetatea română e casă de oaspeți, doamne hai vino
pensiuni de suflet te-așteaptă cu lauri falnici de oieri
rotunda blândețe la masa tăcerii cu dulce luminos capucino.

Atingem arta sublim-divină ca niciodată - anotimp de har
cu brazi ce se lasă tăiați pentru zâmbet de prunci
colindele noastre triumfă, cu miros de fân din hambar
mere nuci cu sinteza iubiri de neam din colaci aurii să apuci.