albit de iubire este sufletul meu
și flacăra albă urcă spre tâmple,
trupul o fiară mică la pândă mereu,
spiritul atinge ce e să se-ntâmple;

trupul și sufletul au urme de vers,
cu greu le mai desparte vreo minte,
curge prin ele iubirea din univers,
acea dorință ce se-așează fierbinte;

prin minte coboară și urcă imagini
aducând scene din noaptea trecută,
când dragostea din sute de pagini
o recitam pe chipul tău renăscută;

toată iubirea ai ascunso-n dorință
și-ai așternuto pe trupu-ți divin,
rațiunea prefăcută a fi-n suferință
s-a predat, pentru războiul festin!

o clipă am crezut că ești muritoare,
eram atât de încântat că te înving,
ai renăscut dintr-o stea plutitoare
mai multă lumină să vreau să o sting;