un soare amar ne apune
în gândul cu foșnet de tril
și credem în plânsul de înger
prea crud,prea umil,prea nebun...
o zi se grăbește de ducă
și rugile cad peste nopți
povară de suflet și cruce
însemne ne poartă prea goi.
se-ntunecă visul de ieri,
popas intre flori de cais
in voia durerii ne las
salbatice nopti fara grai;