Frumoșii oameni de zăpadă
ce veseli par cu cratița pe cap,
ei niciodată nu vor ști de impotența
caprină, nici de schizofrenia la crap
sub gheața ce presează valuri ideale.

Nu vor ști că sunt viruși la modă
ce atacă iubirea sub scoarță sub blană,
popândăi sifilitici cu tăceri injectează
aerul încrederii în parcul marilor distracții.
albi oameni de onoare doar ei duc sub pura membrană
liniștea de mâine visele de ieri.

Sunt vremuri care ridică în transă la iluzii
meditatorii ce mai caută puțin adevăr sănătos neatins
de nebunia animalelor de pradă,
tălmăcirile despre fatalitate s-au pornit pe nins
peste golgote avalanșa durerilor s-a extins
numai oamenii de zăpadă sunt expuși de paradă.


Mai sunt Cristoși salvamontiști să le vadă ?