știu că ești cea mai tragică dintre femei
și când m-aștern pântecului tău parcă-mi
râde tristețea călare

știu că ai fost cea mai fericită dintre femei
cea mai amăruie cea mai căpruie
pe tălpi iarba își scrijelea verdele
pădurea mirosea a tine și
leii-și pictau pe coamă șuvițele tale
și când zâmbind m-aruncam trupului tău parcă-mi
plângea fericirea călare

știu că vei fi cea mai nefericită dintre femei
cea mai adâncă cea mai curând
pe tălpi lutu-și va tatua bășici de lumină
spinarea-ți va mirosi a timp înclinat
și elefanții vor căuta în coastele tale
fildeșul sanctuarului dezbrăcat

vei fii râu
fără frâu

iar eu
eu mă voi umfla de râs c-o burtă de râs
și când mă voi zvârli cutelor tale parcă-mi
va curge de fericire saliva