Imi este cel mai frică
De nelumina lumii.
Nu voi să pot a poate
Să-mi fiu eu intre sinele de mine.

Imi este cel mai frica
Sa dobindesc averea de dreptate
Sa nu mai pot vedea
Cea dreapta rasuflare de un alt.

Imi este frica, sa te trag in mine,
Sa ma despart de dulce-a ta carare
De amaruia-ti paralel-ascunsă
De rasuflarea ta cea colorata mată.

Si-apoi, intr-un apoi nefiresc
Sa iti fiu impinsul de pe strada
Cofragul strimt,
Si lumea cea pătată.

Mai bine in friică,
Eu insumi tu, a fi eu insuți,
Pentru a fi prin placul tău
Acela care-mi inca… nedispare.