Talaz fără nume,spart la răscruce
ce poartă un glas fără frig,
se stinge se-aprinde pustia
și iarna rămâne uitată în bălți.

Urechea-ți vibrează-n apusuri
ființă uitată-n căuș de nisip...
te sfâșie-n șpanuri durerea,
apelor ce se-ntind în vârtej.