Timp grabit ce-asterne albul,
Cuprinzand intreaga lunca,
Sta cu florile diverse, si nu doarme.

Mai in mijloc sta o floare,
Rosie stralucitoare, si atrage
Cu mireasma si splendoarea ei imbatatoare.

Vantul bate, nu o misca,
Nu-i ca trista floare din apropiere,
Si nici ploaia nu ii spala frumusetea.

Sta si soarbe parca vantul,
Si incet, incet si timpul
Iar o floare trista scapa, stropii ei de roua mata.

Soarele-i pe moarte iarasi,
Floarea rosie se-apleaca,
Floarea trista se ridica, si-apoi cade.