Uneori aud
desi n-ar trebui
cum cad stelele,spărgându-se,
de asfaltul neâmplinirilor.

Uneori văd
desi n-ar trebui
cum munții se apleacă,uitând de zăpezi,lovindu-se
de nemărginirea câmpiei.

Uneori simt
că inima ta bate alături de a mea
în picături egale cu lacrima,topindu-se
de imensitatea oceanului.

Uneori dorm
desi n-ar trebui
și visul devine coșmar
iar singura speranță
ne este dimineața...