IUBIRE
Au fost o dată două lumânări,
noi, albe și curate.
Credeau în tinerețea lor
și viață fără moarte.
ÃŽn una focu-i stins de mult,
în cealaltă mai bate,
De parcă n-au trecut ani grei
și multe vieți deșarte.
Se-apropie încet, încet
si cât de greu e chinul
Cu ultimele ei puteri,
când a-nceput declinul,
S-aprindă viață în perechea,
ce i-a ales destinul.