Azi pot să țip
goală pe buzele tale flămânde
mai tânără decât toate femeile care mi-au furat tăcerea
ca să te poată iubi înaintea mea

azi pot să plâng și fără să-ți privesc infirmitatea știi
tu ești același din dimineața aceea când ai deschis ochii
înaintea mea și a durut
mi-ai prins mâinile-n mâini și erau foarte reci
și am crezut că doar nopțile mi-au mai rămas să te am

azi pot să-ți spun că dragostea mea
e ca un copil orfan de tată care te strânge la piept
cu degete-lut
și tu nici nu știi câte dimineți mi-au mai rămas
să deschid ochii înaintea palmelor tale
pe carnea mea

azi pot să tac și n-o să simți frigul cum urlă-ntre noi
în fiecare noapte în care femeile dinaintea mea
ți-au dăruit iertare

azi pot să uit toate câte-au durut și nu știi
e ultima iarnă în care buzele tale mă vor mai tânără
femeia copil pe carnea ta roșie ca o flacără

azi e târziu și-ai învățat că trebuie să ierți
aproape tot frigul ce mi se-ntâmplă