Ah, ploaia...
A uitat să vie-n mai
și e grădina mea de flori orfană,
nu cade roua-n colțișor de rai-
ci-n geana lutului precum pe rană.

Ah, vara...
A uitat s-aprindă foc
în cel cuptor din mijlocu-i de cale
și este moara mea fără noroc
căci amintiri de ieri doar strîng în poale.

Ah, toamna...
N-am văzut cînd s-a ivit
și cînd a plîns cu ploaie ciobănească-
În parcu-aprins, pe tine te-am găsit
și-a început grădina-mi să-nflorească.

Și pare-mi-se iarnă e deacum,
dar împletim din vise o cunună,
șuvițe calde spală-al nostru drum
și ui-te, Ceru-a primăvară tună.