EPOCALA OAMENILOR LILIECI

Cautări de taine fermecate din Cuvânt în Cuvânt
Ocolind vaste nocturne cu oameni lilieci,
Descoperi deseori origini dulci unde petreci
Ore lungi să repari tot ce alții au frânt.

Oameni lilieci înfipți samavolnic în vise,
Au trecut pe la trocul porcesc la pomană,
Se trag de șireturi cu Dumnezeu, lumea sărmană
Le este tot una cu sângerarea unor zile proscrise.

Miraculos e Doamne Cuvîntul măreț- metafizic
Haosul se ordonează singur în pure vibrații,
Devorându-și coada până la crucea marilor ecuații
Găuri negre se depersonalizează cu șarpele biblic.

Doamne vorbești cu noi, Cuvântul tău îmbracă
Toată goliciunea de oameni primitivi fițoși
De scuipă onomatopee ca niște vulcani noroioși
Atâta însumează în lumina ta o emanație săracă.

Acoperă Doamne despuierea de intimitate sacră
Primari ai manierelor, să fie munții realeși
Reîmpădurirea vieții lege fie ci nu tufe de măceși
.................................................
Simt o supra saturare de puterea cu savoare acră.