Câteodată (tot timpul, de fapt)
viața e ca un avion
care nu decolează niciodată
și care mereu simulează zborul,
sunt și diapozitive foarte convingătoare
la fereștrile ca niște ouă...
Foarte reală este și senzația neplăcută
din timpul (așa-ziselor) turbulențe
peste care trec cu ușurință indivizii
cu orchestre întregi de barochiști chinezi în burtă.
Și abia când dai să sari în gol
observi că totul a fost o făcătură,
și treci la loc în avionul cu imagini
și închizi ochii ca să-ți afunzi ochii în acvariul tăcerii.