Boală -a sufletului meu,
Din trecut îl port cu mine,
Stă ascuns în trupul meu,
Face doar ce îi convine.
ÃŽn orbite este negru
Suflând foc ce-i otrăvit,
Când rânjește e tenebru
Dar se simte împlinit.
E nevoie doar de-o vorbă
Să se scoale din visare,
Corpul meu e ca o coala
Ce-i purtat de el pe mare.
Capul și-a umplut de lauri
Și medalii de onoare,
Vede lumea in alaiuri
Aducandu-i venerare.
Să nu îndrăznească unul
Să îi spună că e prost,
Că se umflă ca balonul
Și vorbește fără rost.
Se iubește doar pe sine
Și se crede valoros,
Numai el să fie bine,
Să se simtă norocos.
Un tiran secret în mine
Conștiința mi-a furat,
Mi-a turnat otravă-n vene,
ÃŽn abis m-a aruncat.
Dar nu știe lighioana
Că din vis eu m-am trezit.
Am să smulg din el lumina
Ce mă urcă-n infinit.